10 motive pentru care adolescenții evită să discute cu părinții despre gândurile lor suicidale – Susținere emoțională pentru tine! Эмоциональная поддержка для тебя!

Adolescenții în discuțiile cu psihologul, pot fi adesea auziți  spunând că preferă să nu discute cu părinții despre gândurile suicidale cu care se confruntă în mintea lor. Mai mult de atât, unii adolescenți în genere aleg să nu spună nimic despre aceasta părinților lor.
Există mai multe cauze pentru care adolescenții aleg să-și încuie ușa lumii lor interioare în fața părinților.

Primul motiv al reticenței lor ce servește ca argument, este convingerea că părinții se vor speria. În timp ce frica extremă, tristețea și îngrijorarea (ceea ce adolescenții numesc ”a se speria”) sunt reacții naturale ale părinților când află că copiii lor se gândesc să-și pună capăt zilelor – adolescenții au nevoie să știe că ei sunt în siguranță și chiar bineveniți să-și împărtășească gândurile cele mai intime legate de această temă importantă.

În cele ce urmează, găsiți expuse alte 10 motive pentru care adolescenții ar putea evita să apeleze la părinții lor după ajutor în momentele când ei de fapt au cea mai mare nevoie de susținerea lor.

Această listă se referă la părinții al căror adolescent se gândește la suicid, dar nu se află în pericol imediat de a da curs gândurilor suicidale. Dacă un adolescent se află în pericol imediat, pericol extrem, este necesară apelarea serviciului de urgență 112 pentru a le putea fi asugurat ajutor și siguranță.

De asemenea, e necesar de reținut faptul că în momentul în care un adolescent spune părintelui despre gândurile sale suicidale, aproape oricine face unul sau mai multe din lucrurile menționate aici. Multe din aceste reacții sunt instinctive și ușor de înțeles.

Și totuși, în același timp ele nu sunt de nici un ajutor pentru un adolescent ce are nevoie disperată să fie în primul rând ascultat, înțeles și abia apoi sa îi fie acordat vre-un ajutor de oricare fel.

Realitatea e că unii părinți se grăbesc să ofere asigurări sau încurajări fără a asculta mai întâi ce are de spus copilul lor. Părinții pot spune imediat ceva de genul ”Tu nu ai nici un motiv să te gândești la suicid”. Adolescenții auzind aceasta, ajung să se simtă adesea și mai singuri și neânțeleși. Iar unii părinți devin atât de copleșiți de tristețe și teamă încât copilul însuși sfârșește prin ai consola fară a reuși să se facă auzit.

Unii părinți devin furioși pe copilul lor pentru faptul că s-a gândit la suicid ori pentru că a avut o tentativă de suicid. ”Cum ai putut să-mi faci una ca aceasta?” – ar putea întreba ei.

Unii părinți abordează în mod personal gândurile suicidale ale copilului lor: ”Dacă m-ai fi iubit cu adevărat, niciodată nu te-ai fi gândit la suicid”.

Unii părinți nu realizează ca gândurile și comportamentul suicidal pot fi în mod frecvent un simptom de boală mentală, astfel ca depresia spre exemplu. În acest mod ei ajung să-și blameze mai curând propriul copil pentru aceste gânduri și comportamente suicidale decât boala ca factor declanșator.

Unii părinți nu iau în serios criza de vârstă prin care trece adolescentul lor. În acest fel, ei evită posibilitatea unei consultații la psiholog, ori în cazul când situația devine foarte gravă – evită să se adreseze la spital. Tot aici se referă și riscurile deținerii unei arme de foc în casă. Această lipsă de acțiuni, îl poate determina pe adolescent să se simtă neglijat sau neimportant.

La celălalt capăt al spectrului se situiază părinții care exagerează cu reacțiile lor. Ei imediat își grăbesc copilul spre spital pentru examinare și evaluare fără a-l asculta mai întâi ce are de spus despre durerea și planurile lui.

Unii părinți categorisesc acțiunile copilului ca fiind manipulative. ”Tu doar cauți atenție”, ar putea spune ei. (Uneori afirmațiile suicidale sau tentativele pot fi în esență manipulative. Necătând la aceasta, totuși exprimarea gândurilor și acțiunilor suicidale sunt un mod periculos de a provoca schimbarea în alții, iar alegerea de a proceda în acest mod, indică prezența nevoii de ajutor.)

Unii părinți devin nerăbdători. Ei își pot întreba adolescentul în repetate rânduri pe parcursul întregii zile dacă el se mai gândește la suicid. Aceasta l-ar putea determina să spună ”Nu, nu, nu sunt” doar pentru ca aceștia să înceteze al mai întreba.

Unii părinți devin hiperprotectivi. După ce adolescentul lor își destănuie gândurile suicidale cu care se confruntă, părinții nu doresc sa-l scape din priviri. Aceste acțiuni ar putea fi potrivite totuși în cazul în care adolescentul lor se află în pericol iminent (desi dacă ei sunt într-un risc atât de mare, un spital ar putea fi mai sigur).

Cum ar trebui să procedeze un părinte dacă copilul lui dezvăluie gânduri suicidale?

În primul și primul rând, este important să asculți. Să asculți cu adevărat!

Este un răspuns natural să dorești să vorbești cu adolescentului tău despre suicid, să reacționezi cu teamă și neliniște, să faci orice pentru ca copilul tău să fie în siguranță. Totuși, toate acestea au un timp și un loc aparte.

Dar ceea de ce adolescentul are nevoie în primul rând, este ascultarea fără prejudecăți și însoțită de acceptare, apoi explorarea împreună în timp ce discutați a sentimentelor și experiențelor dureroase prin care trece.

Dacă situația cu care se confruntă adolescentul depășește resursele personale și emoționale ale Dumneavoastră, apelați la Linia Verde Antisuicid pentru a putea beneficia de consiliere psihologică gratuită și anonimă.

Puteți scrie mesajele Dumneavoastră pe adresa ajutor@pentruviata.md, la care veți primi răspuns în decurs de 24 ore, sau pe Chatul online de pe site-ul pentruviata.md în zilele lucrătoare între orele 19.00 – 21.00, timp în care veți putea discuta cu consilierii Liniei Verde Antisuicid.

10 motive pentru care adolescenții evită să discute cu părinții despre gândurile lor suicidale
Etichetat pe: