pentruviata.md Web analytics

Aș vrea prin acest articol să abordez cîteva greșeli grave în abordarea domeniului, pe care le văd la specialiștii, care se apucă să abordeze tematica la evenimente oficiale, cît și în presă.

În primul rînd, deseori văd întrebări, care se ridică din cauza fricilor față de metafizic, de paranormal. Sunt în aer nuanțate ca fiind potențiale situații neexplicabile, mai ales în cazul, în care suicidul are loc la mai mulți membrii de familie, la mai multe generații.

Deși cred în existența lumii spirituale, este important să înțelegem cum funcționează aceasta. În primul rînd, însăși climatul negativ, problematic, trendurile psiho-emoționale nesănătoase din generație în generație deja sunt rele în esența lor. Specialiștii, care vor să se ocupe de intervenție în aceste cazuri, de fapt lucrează să demistifice rolul celui răi în viața oamenilor prin discernămînt și cunoștințe specifice. Este o luptă, dar frica față de Cel rău pe mulți îi paralizează cînd aud de suicid și îi privează de eficiență în asistența persoanelor, care au nevoie de ajutor.

Vorbind despre luptă este bine să o clarificăm. E vorba de lupta cu experiențele de viață dureroase, cu urmările copilăriei traumatizante, cu influiența negativă și cu acceptarea faptului că este ceva ireversibil cu familia, cu neamul lor. Îs toate aspecte de sănătate mintală și de neînțelegere a modului, cum funcționează lumea spirituală.

Nu e cazul să subestimăm puterea celui rău, diavolului, în lume, dar cred că este important să vedem care sunt soluțiile la răul, pe care le oferă Dumnezeu. Să nu ne trezim că de frică începem să dăm prea mare importanță răului existent. În lumina lui Dumnezeu există protecție divină asupra celor, care apelează la puterea Lui Isus de a proteja de cel rău. Sunt multe promisiuni în Biblie, care arată că cel rău nu poate să facă ceva fără controlul lui Dumnezeu. Plus la asta, în prezența Lui Isus, Satan este un pierdut, falimentar și un neputincios, inclusiv și toate trucurile sale.

Ca soluție, cei, ce lucrează cu oamenii, care au gînduri suicidare, pot aborda problematica profesionist și cu succes, cunoscînd bine principiile de manifestare a disfuncțiilor ființei umane, de influiență negativă a urmărilor situațiilor traumatizante, cît și caracteristicile procesului de vindecare, care are loc odată ce persoana intră în acesta.

Rolul spiritual aici ar fi cunoașterea principiilor de bază, după care se relaționează și valorifică Dumnezeu umanitatea: profund respect, verticalitate, demnitate, acceptare, disciplină, responsabilitate, dragoste necondiționată și libertatea voinței și demascarea proceselor mintale negative în viața omului, la care poate renunța, și deci avea speranță pentru o viață mai bună, mai calitativă, mai fericită și mai pozitivă.

În al doilea rînd, demistificarea fenomenului suicidului constă în faptul că este de fapt o soluție dificilă, dar nepotrivită, a omului la durerea lui profundă. Deși biserica îl numește păcat, dar dacă nu se ține cont că omul are nevoie de soluții profunde la depășirea durerii, nu văd mare ajutor pentru un om să știe că e păcat. E doar o parte a monedei, care mai bagă vina dincolo de ce simte un om cu conflicte interne profunde, dacă cel ce spune că e păcat, nu știe să manifeste empatie și înțelegere față de durerea omului.

Deci, este bine să înțelegem fenomenul suicidului ca și o zbatere a omului cu situațiile, care i-au venit în viață prea multe pe tavă la un moment dat și că el nu știe cum să facă față lor. Iar, deoarece e o problemă de sănătate mintală, omul trebuie ajutat prin a înțelege particularitățile situației și potențialele soluții.

Și aici, în al treilea rînd, în mod special mă adresez reprezentanților media. Nu căutați și nu șocați și nu induceți în eroare prin a menționa O cauză a suicidului. Niciodată nu este una! Este un complex de probleme, cu care se confruntă omul, care îl apasă, îs neplăcute și dureroase și din care nu vede soluție.

Deci, în abordarea problemei în media este bine să vorbim la temă în lumina sănătății mintale, specifice vîrstei și modelarea articolelor, spoturilor video, știrilor în lumina problemelor de sănătate mintală și a zbaterilor personale, pe care le putea avea persoana. Mai ales în cazul copiilor există particularități specifice de sănătate mintală, pe care chiar și unii specialiști de la noi, mari savanți, le consideră ca fiind nesemnificative și deci, scapă printre degete semnele presuicidare. Aici media ar fi putut să ajute societatea să transmită un mesaj educațional maturilor în loc să caute vinovatul și să caute O cauză care să ridice reitingul la știre. E inuman, în opinia mea.

Și, în al patrulea rînd, să vorbim despre specialiștii, care se ocupă de cauză. Este o tematică cu încărcare emoțională profundă și negativă și deci, cere mult curaj, putere mintală și emoțională, cît și grijă de sine la capitolul sănătății mintale. Este o muncă extenuantă, cu surmenaj, mai ales, dacă lucrezi cu cazuri în timp real. Și deci, se cere un cadru de susținere reciprocă pentru specialiștii, care se ocupă de aceste intervenții, cît și a serviciilor de protecție a acestor specialiști. Din păcate, menționînd necesitatea acestui cadru și a serviciilor, recent mi s-a spus că e o problemă de profesionalism, ceea ce nu este adevărat. Profesioniștii, care intervin în situații de urgență, sunt grupul de risc la capitolul suicide și au nevoie de susținere. Deci, o abordare de genul fiecare pentru sine aici nu merge. În general această abordare nu este una bună între profesioniști. Presupun că orice specialist maturi e responsabil, dar niciodată nu știi , cînd viața te poate provoca prea mult. Deci, să judecăm unii psihologi că s-au sinucis (chiar la noi în R. Moldova) din cauza că nu erau profesioniști, e îngust. Erau oameni în primul rînd.

În al cincilea rînd, nu toate cazurile, în care au loc gîndurile suicidare și tentative de suicid, sunt de domeniul psihiatriei. Nu e cazul să ne supărăm pe psihiatrii că nu-și fac treaba (deși psihiatria noastră are nevoie de reforme URGENT și deși nu sunt deacord cu graba de a oferi tuturor tratamente medicamentoase doar), ci să formăm psihologi, preoți și alți specialiști, care nu se tem de tematică, vor să o demistifice și să o abordeze cu discernămînt și la rece, fără emoții de disperare și fără dramatizare.

Cam atît pentru acuma. Va urma.

Apel către specialiști și media: Demistificați suicidul și nu căutați O cauză