Povestea ulciorului crăpat

Un tânăr avea doua vase mari pentru apă, pe care le folosea pentru a aduce apă.  Punându-le pe umăr, atârnând de cele două capete ale unui băț, acesta se grăbea zilnic la izvor ca să își acopere nevoia de apă pentru gospodăria familiei sale. Un vas era crăpat și de aceea o cantitate de apă mereu se pierdea, pe când celălalt era perfect și tot timpul era adus acasă plin.
Timp de doi ani, asta se întâmpla zilnic: tânărul aducea doar un vas și jumătate de apă. Bineînțeles, vasul bun era mândru de realizările sale. Dar bietului vas crăpat îi era atât de rușine cu imperfecțiunea sa, și se simțea atât de rău ca nu putea face decât jumătate din munca pentru care fusese menit!
După 2 ani de așa zisa nereușită, după cum credea el, i-a vorbit într-o zi tânărului lângă izvor: “Ma simt atât de rușinat, pentru ca aceasta crăpătură face ca apa să se scurgă pe tot drumul pana acasă!”
Tânărul i-a răspuns,  zâmbind:
“Ai observat că pe partea ta a drumului sunt flori, însă pe cealaltă nu? Asta pentru că am știut defectul tău și am plantat semințe de flori pe partea ta a potecii, și, în fiecare zi, în timp ce ne întoarcem, tu le uzi. De doi ani culeg aceste flori și familia mea decorează masa cu ele. Dacă nu ai fi fost așa, n-ar mai exista aceste frumuseți care împrospătează casa.”   ( Poveste chinezească)