pentruviata.md Web analytics

Moartea prin suicid a unui copil indiferent de vârsta la care se află, aduce cu sine circumstanțe unice ce pot intensifica și prelungi procesul de doliu pentru părinți, membri ai familiei și prieteni. Suicidul este considerat ca fiind o reacție la stările copleșitoare provocate de sentimentele de singurătate, inutilitate, neajutorare, disperare și depresie. Suicidul se poate întîmpla când durerea unei persoane depășește resursele ei de ai face față.

Este foarte copleșitor să pierzi pe cineva iubit așa ca un copil sau adolescent, dar să adaugi pe deasupra la aceasta și stigmatul suicidului, pare aproape insuportabil.

În timp ce afecțiunile mintale joacă adesea un rol important în suicid, nu orice persoană care moare din cauza suicidului suferă de o boală mintală. Unele familii au trecut prin ani plini de experiența tratamentelor, spitalizărilor si medicații ale copilului lor, pe când la alții această experiență a lipsit cu desăvârșire.

Deși semnele ce comunică intențiile suicidale sunt de cele mai multe ori prezente, totuși sunt cazuri când acestea sunt atât de deghizate încât nu pot fi recunoscute nici măcar de un psiholog sau de un profesionist în sănătate mintală. Se poate întâmpla ca uneori să lipsească careva semne vizibile și astfel suicidul copilului se transformă într-o decizie catastrofală care nicicând nu va putea fi înțeleasă.

Se impune aici totuși o schimbare de termeni atunci când vorbim despre suicid și se recomandă să fie adoptat termenul ”a muri din cauza suicidului”. Acesta reușește să raspundă cu mai multă compasiune și înțelegere în această situație, pe măsură ce dorim să ne îndepărtăm tot mai mult de stigmatul expresiei ”a comite suicid” care poate fi foarte ofensator și apăsător pentru familiile ai căror copii și-au luat viața.

După sinucidere…

Sentimentele de șoc, negare, vină, furie și depresie sunt parte normală a doliului. Aceste sentimente, însă, pot fi cu mult mai intense când moare un copil din cauza suicidului.

Suicidul unui copil poate aduce cu sine întrebări dureroase, îndoieli și frici. Pot deveni copleșitoare frământările legate de întrebări de genul: ”De ce oare dragostea mea nu a fost îndeajuns pentru a-mi salva copilul?”, sau își poate face loc frica că ”ceilalți mă vor judeca că nu am fost un părinte bun”. Toate aceste întrebări pot genera sentimente intense de eșec. Mulți părinți îndoliați sunt încolțiți de aceste sentimente, dar, abia în timp ei ajung să realizeze că copilul lor a făcut alegerea să își pună capăt vieții.

Nu este neobișnuit pentru părinți proaspăt îndoliați să exprime gânduri de suicid, necătând la modul în care copilul lor a murit. Dacă te confrunți cu gânduri suicidale – fii blând cu tine însuți; dacă gândurile se transformă în planuri de ați curma viața, te rog – caută ajutorul unui psiholog sau specialist în sănătate mintală!

În astfel de momente poți apela la Linia verde antisuicid prin chatul anonim ce se află pe site-ul pentruviata.md, în fiecare zi de luni până vineri între orele 19.00-21.00 unde vei putea primi consultație psihologică gratuită, sau poți scrie despre ceea ce te confrunți și prin ce treci printr-un mesaj pe adresa ajutor@pentruviata.md la care vei primi răspuns în decurs de 24 ore. De asemenea, ajutor poate fi găsit și la numărul de telefon al Liniei verde antisuicid – 060806623. Tu nu ești singur!

Stigmatul asociat cu suicidul regăsit în societatea noastră ca rezultat al interpretărilor culturale și religioase, determină multe familii să fie reticente în a vorbi deschis depsre cauza morții copilului lor. A face un secret din  cauza morții, vă poate priva de bucuria de-a discuta deschis despre copilul Dumneavoastră cu familia și prietenii și poate cauza sentimentul de  izolare dintre Dumneavoastră și cei de al cărui suport aveți nevoie. Găsirea susținerii la cei ce-ți permit să le împărtășești deschis despre suicid, te poate ajuta să te concentrezi pe propria vindecare și propria supravețuire emoțională.

Furie

Furia este o emoție obișnuită experimentată de părinții al căror copil a murit din cauza suicidului. Furia poate fi direcționată asupra propriului copil, asupra celor ce crezi că au eșuat în ați ajuta copilul, Dumnezeu sau lumea în general. Poți fi furios pe tine însuți din cauza că simți că nu ai fost în stare sa-ți salvezi propriul copil. Furia poate fi foarte distructivă, dar poate fi de asemenea și constructivă. Prin găsirea unor moduri constructive de a o exprima  poți găsi mult ajutor în procesul de recuperare.

Vină și regret

Părinți, familie, prieteni, colegi adesea experimentează sentimente de vină și regret ca urmare a suicidului copilului. ”Dacă doar” este o expresie pe care mulți se regăsesc repetând-o iar și iar. Din aspect intelectual, probabil că poți ajunge să înțelegi că decizia copilului de a-și curma viața a fost a sa. Emoțional însă, poate dura mult mai mult să ajungi să accepți că tu nu ești responsabil de decizia lui, deși uneori aceasta poată să nu aibă loc niciodată. Totuși în toate acestea, devine iar esențial să ai răbdare cu tine însuți.

Întrebările

Adesea părinții se frământă cu întrebarea insistentă ”De ce?”. Din pacate, răspunsuri satisfăcătoare care rezolvă necunoscutul nu vor fi niciodată. Acele întrebări de genul ”ce-ar fi fost dacă” vânează mintea și sufletul celor apropiați. La un anumit punct totuși, ai putea începe să realizezi că există totuși anumite întrebări cu privire la moartea copilului tău care niciodată nu vor primi un răspuns.

Depresia

Lipsă de energie, probleme legate de somn, incapacitate de concentrare, lipsa dorinței de a vorbi cu alții și sentimentul că nu mai ai pentru ce trăi sunt toate reacții normale în starea de doliu. În acest tip de depresie se poate interveni prin integrarea activității fizice moderate, odihnă din plin, apă suficientă și o dietă nutritivă în cadrul unei rutine zilnice. Permite familiei și prietenilor să aibă grijă de tine. Nu trebuie să fii puternic. Încearcă să rămâi conectat cu oamenii pe care îi apreciezi și în care ai încredere. Discutând cu alte persoane care au trecut printr-o situație asemănătoare poate fi de asemenea de un mare ajutor. Dacă depresia nu pare să scadă cu trecerea timpului, poate ar fi bine să analizezi posibilitatea de a consulta un profesionist calificat care ar putea determina cel mai bun mod în care să fii ajutat.

Dezamăgire

Adesea părinții se cufundă într-o criză spirituală ce testează credințele lor sau se simt trădați de Dumnezeu. Pot ieși la suprafață și îngrijorări legate de viața de apoi. ”De ce a permis Dumnezeu să se întâmple aceasta?” – este o întrebare la care s-ar putea să nu-i aflăm niciodată răspunsul.

Idei ce te vor ajuta să faci față:

  • Vorbește despre moartea copilului tău cu membri de familie și vorbește despre sentimentele tale de pierdere și durere.
    Povestește despre timpurile bune pe care le-ați avut precum și despre cele mai puțin bune. Potate fi de folos și terapeutic să exprimi sentimentele în loc să le interiorizezi și să te închizi în sine.
  • Oferind darul toleranței pentru toți membrii familiei de a deplânge în felul lor pe cel ce l-au pierdut, le va permite să se simtă acceptați în experiența lor individuală de a jeli pe cel pierdut. Nu uita că călătoria fiecăruia pe drumul doliului este una unică la fel ca și relația pe care au avut-o cu copilul ce a decedat.
  • Ar putea fi de ajutor să-ți notezi sentimentele și emoțiile ce te copleșesc sau să scrii o scrisoare copilului tău, ce poate fi un cadru ce oferă siguranță pentru ați exprima unele din lucrurile ce nu ai fost în stare să le spui înainte de moartea sa.
  • Cere ajutor. Nu-ți fie teamă să le permiți prietenilor apropiați să cunoască nevoile tale atunci când ei vor întreba pentru a-ți putea oferi ajutor.
  • Acordă-ți timp, timp și iarăși timp! Poate dura luni, chiar ani până a fi în stare să-ți deschizi inima și mintea pentru vindecare. Alege să reziști și apoi ai răbdare cu tine însuți. Pe parcursul timpului, suferința ta se va diminua pe măsură ce începi să te vindeci și te vei simți în stare să investești iar în ”viață”.

 

Inimă de părinte către inimă de părinte…

 

”Am petrecut ani întregi încercând să-mi ajut fiul, să-l ajut și crezând că în cele din urmă el se va face bine. Și am încercat tot ce s-a putut. Se poate întâmpla ca uneori să nu-i putem salva. Dar eu vreau ca tu în primul rând să te salvezi pe tine însăți acum. Tu ai și alte persoane care au nevoie de tine. Te rog să cauți ajutor – tu ai nevoie să permiți și altora să aibă grijă acum de tine.
Vei fi în stare să depășești doar luând câte o zi pe rând. Ai totuși nevoie de susținere, fiindcă este prea greu să duci singur aceasta.”

 (Din cuvintele unui părinte ce a trecut pe aici…)

 

 

Când pierzi un copil din cauza suicidului
Etichetat pe: