Când pierzi un copil din cauza suicidului

Moartea prin suicid a unui copil indiferent de vârsta la care se află, aduce cu sine circumstanțe unice ce pot intensifica și prelungi procesul de doliu pentru părinți, membri ai familiei și prieteni. Suicidul este considerat ca fiind o reacție la stările copleșitoare provocate de sentimentele de singurătate, inutilitate, neajutorare, disperare și depresie. Suicidul se poate întîmpla când durerea unei persoane depășește resursele ei de ai face față.

Este foarte copleșitor să pierzi pe cineva iubit așa ca un copil sau adolescent, dar să adaugi pe deasupra la aceasta și stigmatul suicidului, pare aproape insuportabil.

În timp ce afecțiunile mintale joacă adesea un rol important în suicid, nu orice persoană care moare din cauza suicidului suferă de o boală mintală. Unele familii au trecut prin ani plini de experiența tratamentelor, spitalizărilor si medicații ale copilului lor, pe când la alții această experiență a lipsit cu desăvârșire.

Deși semnele ce comunică intențiile suicidale sunt de cele mai multe ori prezente, totuși sunt cazuri când acestea sunt atât de deghizate încât nu pot fi recunoscute nici măcar de un psiholog sau de un profesionist în sănătate mintală. Se poate întâmpla ca uneori să lipsească careva semne vizibile și astfel suicidul copilului se transformă într-o decizie catastrofală care nicicând nu va putea fi înțeleasă.

Se impune aici totuși o schimbare de termeni atunci când vorbim despre suicid și se recomandă să fie adoptat termenul ”a muri din cauza suicidului”. Acesta reușește să raspundă cu mai multă compasiune și înțelegere în această situație, pe măsură ce dorim să ne îndepărtăm tot mai mult de stigmatul expresiei ”a comite suicid” care poate fi foarte ofensator și apăsător pentru familiile ai căror copii și-au luat viața.

După sinucidere…

Sentimentele de șoc, negare, vină, furie și depresie sunt parte normală a doliului. Aceste sentimente, însă, pot fi cu mult mai intense când moare un copil din cauza suicidului.

Suicidul unui copil poate aduce cu sine întrebări dureroase, îndoieli și frici. Pot deveni copleșitoare frământările legate de întrebări de genul: ”De ce oare dragostea mea nu a fost îndeajuns pentru a-mi salva copilul?”, sau își poate face loc frica că ”ceilalți mă vor judeca că nu am fost un părinte bun”. Toate aceste întrebări pot genera sentimente intense de eșec. Mulți părinți îndoliați sunt încolțiți de aceste sentimente, dar, abia în timp ei ajung să realizeze că copilul lor a făcut alegerea să își pună capăt vieții.

Nu este neobișnuit pentru părinți proaspăt îndoliați să exprime gânduri de suicid, necătând la modul în care copilul lor a murit. Dacă te confrunți cu gânduri suicidale – fii blând cu tine însuți; dacă gândurile se transformă în planuri de ați curma viața, te rog – caută ajutorul unui psiholog sau specialist în sănătate mintală!

În astfel de momente poți apela la Linia verde antisuicid prin chatul anonim ce se află pe site-ul pentruviata.md, în fiecare zi de luni până vineri între orele 19.00-21.00 unde vei putea primi consultație psihologică gratuită, sau poți scrie despre ceea ce te confrunți și prin ce treci printr-un mesaj pe adresa ajutor@pentruviata.md la care vei primi răspuns în decurs de 24 ore. De asemenea, ajutor poate fi găsit și la numărul de telefon al Liniei verde antisuicid – 060806623. Tu nu ești singur!

Stigmatul asociat cu suicidul regăsit în societatea noastră ca rezultat al interpretărilor culturale și religioase, determină multe familii să fie reticente în a vorbi deschis depsre cauza morții copilului lor. A face un secret din  cauza morții, vă poate priva de bucuria de-a discuta deschis despre copilul Dumneavoastră cu familia și prietenii și poate cauza sentimentul de  izolare dintre Dumneavoastră și cei de al cărui suport aveți nevoie. Găsirea susținerii la cei ce-ți permit să le împărtășești deschis despre suicid, te poate ajuta să te concentrezi pe propria vindecare și propria supravețuire emoțională.

Furie

Furia este o emoție obișnuită experimentată de părinții al căror copil a murit din cauza suicidului. Furia poate fi direcționată asupra propriului copil, asupra celor ce crezi că au eșuat în ați ajuta copilul, Dumnezeu sau lumea în general. Poți fi furios pe tine însuți din cauza că simți că nu ai fost în stare sa-ți salvezi propriul copil. Furia poate fi foarte distructivă, dar poate fi de asemenea și constructivă. Prin găsirea unor moduri constructive de a o exprima  poți găsi mult ajutor în procesul de recuperare.

Vină și regret

Părinți, familie, prieteni, colegi adesea experimentează sentimente de vină și regret ca urmare a suicidului copilului. ”Dacă doar” este o expresie pe care mulți se regăsesc repetând-o iar și iar. Din aspect intelectual, probabil că poți ajunge să înțelegi că decizia copilului de a-și curma viața a fost a sa. Emoțional însă, poate dura mult mai mult să ajungi să accepți că tu nu ești responsabil de decizia lui, deși uneori aceasta poată să nu aibă loc niciodată. Totuși în toate acestea, devine iar esențial să ai răbdare cu tine însuți.

Întrebările

Adesea părinții se frământă cu întrebarea insistentă ”De ce?”. Din pacate, răspunsuri satisfăcătoare care rezolvă necunoscutul nu vor fi niciodată. Acele întrebări de genul ”ce-ar fi fost dacă” vânează mintea și sufletul celor apropiați. La un anumit punct totuși, ai putea începe să realizezi că există totuși anumite întrebări cu privire la moartea copilului tău care niciodată nu vor primi un răspuns.

Depresia

Lipsă de energie, probleme legate de somn, incapacitate de concentrare, lipsa dorinței de a vorbi cu alții și sentimentul că nu mai ai pentru ce trăi sunt toate reacții normale în starea de doliu. În acest tip de depresie se poate interveni prin integrarea activității fizice moderate, odihnă din plin, apă suficientă și o dietă nutritivă în cadrul unei rutine zilnice. Permite familiei și prietenilor să aibă grijă de tine. Nu trebuie să fii puternic. Încearcă să rămâi conectat cu oamenii pe care îi apreciezi și în care ai încredere. Discutând cu alte persoane care au trecut printr-o situație asemănătoare poate fi de asemenea de un mare ajutor. Dacă depresia nu pare să scadă cu trecerea timpului, poate ar fi bine să analizezi posibilitatea de a consulta un profesionist calificat care ar putea determina cel mai bun mod în care să fii ajutat.

Dezamăgire

Adesea părinții se cufundă într-o criză spirituală ce testează credințele lor sau se simt trădați de Dumnezeu. Pot ieși la suprafață și îngrijorări legate de viața de apoi. ”De ce a permis Dumnezeu să se întâmple aceasta?” – este o întrebare la care s-ar putea să nu-i aflăm niciodată răspunsul.

Idei ce te vor ajuta să faci față:

  • Vorbește despre moartea copilului tău cu membri de familie și vorbește despre sentimentele tale de pierdere și durere.
    Povestește despre timpurile bune pe care le-ați avut precum și despre cele mai puțin bune. Potate fi de folos și terapeutic să exprimi sentimentele în loc să le interiorizezi și să te închizi în sine.
  • Oferind darul toleranței pentru toți membrii familiei de a deplânge în felul lor pe cel ce l-au pierdut, le va permite să se simtă acceptați în experiența lor individuală de a jeli pe cel pierdut. Nu uita că călătoria fiecăruia pe drumul doliului este una unică la fel ca și relația pe care au avut-o cu copilul ce a decedat.
  • Ar putea fi de ajutor să-ți notezi sentimentele și emoțiile ce te copleșesc sau să scrii o scrisoare copilului tău, ce poate fi un cadru ce oferă siguranță pentru ați exprima unele din lucrurile ce nu ai fost în stare să le spui înainte de moartea sa.
  • Cere ajutor. Nu-ți fie teamă să le permiți prietenilor apropiați să cunoască nevoile tale atunci când ei vor întreba pentru a-ți putea oferi ajutor.
  • Acordă-ți timp, timp și iarăși timp! Poate dura luni, chiar ani până a fi în stare să-ți deschizi inima și mintea pentru vindecare. Alege să reziști și apoi ai răbdare cu tine însuți. Pe parcursul timpului, suferința ta se va diminua pe măsură ce începi să te vindeci și te vei simți în stare să investești iar în ”viață”.

 

Inimă de părinte către inimă de părinte…

 

”Am petrecut ani întregi încercând să-mi ajut fiul, să-l ajut și crezând că în cele din urmă el se va face bine. Și am încercat tot ce s-a putut. Se poate întâmpla ca uneori să nu-i putem salva. Dar eu vreau ca tu în primul rând să te salvezi pe tine însăți acum. Tu ai și alte persoane care au nevoie de tine. Te rog să cauți ajutor – tu ai nevoie să permiți și altora să aibă grijă acum de tine.
Vei fi în stare să depășești doar luând câte o zi pe rând. Ai totuși nevoie de susținere, fiindcă este prea greu să duci singur aceasta.”

 (Din cuvintele unui părinte ce a trecut pe aici…)

 

 

Cum să comunici cuiva că te confrunți cu gânduri suicidare?

În cadrul activităților desfășurate de Centrul de promovare a valorii vieții ”Mirt” noi vorbim despre suicid și în mod special despre prevenirea acestuia. Noi vorbim și despre semnele presuicidare, tentativele de suicid și despre acordarea ajutorului persoanei care se confruntă cu gânduri suicidare.

Unul din lucrurile pe care noi îl subliniem și îl susținem insistent este că dacă te confrunți cu gânduri și stări suicidare, tu ai nevoie să vorbești cuiva despre aceasta. Tu trebuie să cauți ajutor!

Totodată, hai să privim lucrurile în față – nu este ușor să admiți că ai astfel de gânduri, nici chiar ție însuți. Gândul că ai putea vorbi despre aceasta poate să te sperie. Și totuși, cum poți împărtăși cuiva că te confrunți cu gânduri și stări suicidare?

Gîndurile și stările suicidare

Gândurile și stările suicidare solicită asupra lor o privire foarte serioasă. Disperarea, durerea, dezamăgirea sunt reacții normale la situațiile dificile cu care te confrunți. Nu este bine și normal însă să alegi să îți iei propria viață, pentru că aceasta nu este o soluție bună la stările și problemele temporare, cât de dificile și insuportabile nu ar părea.

Gândurile despre suicid pot include:

– Obsesie de subiectul morții
– Disperare
– Gândul că lumea ar fi mai bună fără tine
– Anumite planuri specifice pentru a te sinucide
– Să-ți iai rămas bun de la oameni si să-ți dăruiești lucruri personale
– Să scrii mesaje de adio

Dacă observi aceste lucruri la tine, este important cât mai curând să cauți ajutor!

Cui să spui că te confrunți cu gânduri și stări suicidare?

Dacă  simți că ești gata să dai curs gândurilor și stărilor tale suicidare, că nu te mai poți controla, ai nevoie să primești ajutor profesionist chiar acum!

Oprește-te și apelează Serviciul de urgență 112 chiar acum! Nu amâna lucrurile: este vorba despre tine, despre viața ta! Tu ai valoare și viața ta contează!

Dacă stările tale sunt copleșitoare,  discomfortul de la ele este insuportabil, iar dorința de a le face față fără a te răni este vie în tine, alege să vorbești cu un specialist în sănătate mintală (de ex. un psiholog, psihiatru sau psihoterapeut). Aceste persoane sunt instruite să te ajute în situația cu care te confrunți.

Poți apela la Linia Verde Antisuicid prin intermediul chat-ului anonim disponibil de luni până vineri între orele 19.00 – 21.00 pe site-ul www.pentruviata.md sau prin email ajutor@pentruviata.md.

Dacă nu te poți adresa unui psiholog sau la Linia Verde Antisuicid, spune-i  unei persoane care îți este mai apropiată. Spune părinților sau celui mai bun prieten. Spune unui părinte spiritual sau unui profesor. Spune-le că ai nevoie de ajutor!

Dacă ești sub vârsta de 18 ani, asigură-te că persoana căreia-i spui este adultă, fiindcă prietenii tăi, chiar și cei mai buni, nu vor ști cum să facă față unei astfel de situații în mod eficient.

Ai putea ruga un prieten sa te însoțească atunci când  vei merge să vorbești cu un psiholog sau cu un medic.


Cum să spui cuiva că te confruți cu gânduri suicidare?

S-ar putea să nu fie chiar așa de dificil dacă alegi să comunici aceasta unui profesionist în sănătate mintală. Este suficient să stabilești prin programare un timp pentru o discuție și să-i împărtășești ce te frământă fără ocolișuri. Nu trebuie să-ți fie frică, deoarece ei au auzit de mai multe ori decât îți imaginezi cuvintele: ”mă confrunt cu gînduri de suicid„. Ei cunosc aceste cuvinte și știu cum să procedeze cu ele.

Reține! Nu vei putea primi ajutor și nici să ajungi să te simți mai bine dacă nu împărtășești cuiva ceea prin ce treci!

Dacă alegi să vorbești despre gândurile tale suicidare unui neprofesionist, poate fi mai dificil, dar realizabil. Ai spune cuiva că te confrunți cu stări suicidare este ca și cum ai discuta despre orice alte lucruri serioase:

– Asigură-te că alegi un loc mai retras și liniștit pentru a discuta.
– Planifică din timp ceea ce dorești să spui.
– Încearcă să fii calm dacă poți.
– Poți lua cu tine o persoană apropiată ție dacă simți nevoia.
– Oferă-i persoanei căreia îi vorbești ceva resurse informaționale la subiect (de genul site-uri la tema suicidului și prevenirii acestuia).

E important de reținut că cealaltă persoană ar putea avea nevoie de ceva timp pentru a se adapta știrii primite. Este un lucru cu greutate mare ceea ce tocmai i-ai spus și uneori oamenii nu reacționează în modul cel mai potrivit la vești serioase. Oferă-le șansa să digereze informația și să sperăm că vor înțelege.

Ce se întâmplă dacă persoana căreia îi spui, alege să nu te înțeleagă?

Ne pare rău să o spunem, dar chiar dacă alegi persoana potrivită, momentul potrivit și spui toate cuvintele corect, nu fiecare poate reacționa prin susținere și înțelegere într-o situație atât de serioasă. O persoană obișnuită nu este instruită despre cum să se facă față stărilor suicidare ale cuiva drag și ar putea reacționa foarte nepotrivit. Aceasta se poate întâmpla din cauza propriului lor bagaj de experiențe care de fapt nu are nimic de a face cu tine.

Dacă persoana reacționează exagerat

Ei bine, reacția de exagerare poate fi una cât se poate de naturală când auzi o persoană dragă că se confruntă cu stări suicidare. Dar sperăm că cu ajutorul informațiilor corecte, veți putea să conlucrați împreună în mod eficient pentru a forma un plan de acțiune ca să poți față stărilor suicidare. Cealaltă persoană poate fi chiar foarte frustrată, dar aceasta se întâmplă din cauza că ea nu dorește să te piardă și nu-și poate imagina lumea fără prezența ta în ea. Încearcă să înțelegi perspectiva lor. Încearcă să înțelegi că afecțiunea lor pentru tine este ceea ce le cauzează reacția. Anume dragostea lor pentru tine va fi cea care te va susține în această perioadă dură, de aceea încearcă să-i înțelegi.

Ce se întâmplă după ce spun cuiva că mă confrunt cu stări suicidare?

Un profesionist în sănătate mintală poate face anumiți pași concreți de acțiune, dar în general, dacă îi comunici că nu planifici să dai curs gândurilor tale suicidare, ei vor încerca să te ajute pornind de la situația în care ești fără a implica intervenția psihiatrică. Intervențiile psihiatrice în general sunt acordate celor ce prezintă un risc mare pentru ei înșiși sau pentru alții.

Într-o lume ideală, o persoană dragă întotdeauna ți-ar acorda sprijin și ajutor în situația ta. Dar, în timp ce a împărtăși cuiva că te confrunți cu gânduri suicidare este un prim pas foarte bun, dacă ei nu sunt profesioniști în sănătate mintală, nu vor putea să se ocupe de problemă într-un mod foarte eficient și respectiv tu nu vei putea să te faci bine suficient.

Dar ceea ei ar putea face, este să te susțină pentru a apela la Linia Verde antisuicid, sau să te ajute să găsești un psiholog sau alt specialist potrivit în sănătate minatală care să-ți fie alături în lupta cu stările tale suicidare. Și acesta este un pas important, ba chiar un cadou uriaș! Având pe cineva care sa te cunoască în starea cea mai vulnerabilă și să țină la tine oricum, îți va da multă putere!

În final, scopul de a împărtăși cuiva că te confrunți cu stări suicidare este acela de a ajunge să te simți mai bine. Și tu ai nevoie să continui să vorbești despre ce te confrunți până când aceasta chiar se întâmplă.

Tu meriți aceasta!
Tu meriți ajutor precum și o viață pe care să dorești a o trăi!

Doar persoane triste se sinucid?

Considerînd că depresia este o stare de tristețe profundă, ea poate duce la gînduri de inutilitate și de lipsă a sensului vieții. Mulți oameni în starea asta ajung să decidă că viața chiar nu are sens, și dacă nu observă nimeni impasul și semnele ale acestuia, poate fi loc o tragedie.

Să ținem cont despre faptul că tristețea poate fi deschisă și ascunsă. Unii oameni veseli, printre glume pot reda tristețea lor, dar cei din jur nici nu bănuiesc că persoana are zbateri profunde pînă nu e prea tîrziu. Acest lucru se întîmplă din cauza ignoranței noastre la acest capitol. Considerînd că depresia este numită boala secolului XXI, nu putem să rămînem neinformați la acest capitol.

Persoanele vesele, cu performanța înaltă, de la care toți se așteaptă ca ei să zîmbească, să fie mereu primii, pot ascunde bine depresia.

Este important să fim atenți la stările noastre, ale prietenilor, rudelor noastre  noștri, care sunt tare veseli, dar mai strecoară glume despre inutilitatea lor, sau care cochetează cu ideea morții.  Printre cuvinte se pot strecura semne ale faptului că persoanele suferă.Și dacă noi vom fi informați, vom ști să le observăm. Îm mijlocul veseliei ochii pot rămîne triști, colțurile lor fiind date în jos, trădînd starea reală a sufletului. Iar zîmbetul poate fi forțat, colțurile buzelor la fel fiind îndreptate în jos, ceea ce denotă o necorespundere între zîmbet și stare internă.

Să invățăm să fim atenți cu cei din jurul nostru, să auzim ce simt ei printre vorbe și să vedem ce stă în spatele zîmbetului.

Mai jos sunt doua imagini cu diferenta de expresii de față la tristețe și bucurie. Noi putem să observăm, cînd persoana se bucură cu adevărat, sau cînd este tristă, dar încearcă să facă față normelor sociale și să zîmbească.

Și nu uitați, dacă aveți stări de tristețe, pe care chiar dacă le ascundeți, dar durează de 2 saptamini deja sau mai mult, haideți să le discutăm. Chatul nostru de pe www.pentruviata.md este anonim. Vom fi bucuroși să vă susținem. Sau dacă presupuneți că cineva suferă de depresie dar o ascunde, încercînd să fie puternic, solicitați-le să vorbească cu noi. Țineți minte, starea noastră internă contează foarte mult!

400818_476838585682969_1820332690_n

La fericire un zimbet autentic tot timpul va crea riduri cauzate de emoție (nu de vîrstă :)), obrajii se vor ridica în sus, si se observa mișcarea mușchilor din jurul ochilor

284038_476826505684177_951387710_n

La tristete pleoapa de sus a ochiului este lăsată în jos, privirea este dispersată, iar capetele buzelor sunt ușor aplecate în jos.