pentruviata.md Web analytics

Emoţiile sunt parte din viaţa noastră zi de zi. Există momente când ne simţim plini de viaţă şi fericiţi, însă există şi zile în care trăim senzaţii puternice de disperare şi durere. Indiferent de conotaţia pozitivă sau negativă a acestora, emoţiile au un efect puternic asupra oamenilor.

De-a lungul istoriei, acest termen a primit multe definiţii, atât de la psihologi, cât şi din partea fenomenologilor, sociologilor, antropologilor etc. Nu o să intru în prea multe detalii aici (nu aş vrea să vă plictisesc!), însă ceea ce este comun la majoritatea definiţiilor date emoţiei o reprezintă conceptul de exteriorizare.

Şi ce presupune ideea de exteriorizare a emoţiilor? Mulţi sunt cei care afirmă că emoţiile şi raţiunea sunt „dirijate” de părţi diferite ale creierului uman. Prin urmare, noi, fiind umani, nu putem gestiona adecvat şi corect emoţiile. În cele mai multe cazuri ne lăsăm duşi de val: când suntem fericiţi şi trăim o emoţie de bucurie, râdem şi îmbrăţişăm oamenii din jur. Nu ne gândim la consecinţe, pur şi simplu suntem fericiţi. Probabil nici nu este necesar să analizăm la rece tot ce simţim în aşa momente, pentru că fiind fericiţi, dăruim zâmbete şi celor din jurul nostru. Însă orice monedă are două părţi, iar emoţiile de bucurie nu sunt permanente.

Adesea ne simţim departe de a fi fericiţi, iar în aşa clipe trăirile noastre nu sunt unele pozitive şi nu aduc zâmbete nici nouă înşine, nici celor din jur. Deşi cei mai mulţi oameni de ştiinţă afirmă că emoţiile nu pot fi „raţionalizate”, când trăim o stare de disperare, exasperare sau pur şi simplu nefericire, avem tendinţa să urmăm trei căi:

  1. Prima cale este cea în care ne EXTERIORIZĂM emoţiile IMEDIAT, neluând în calcul efectul pe care acestea îl vor avea, adică „explodăm”. Şi aici stările şi reacţiile noastre sunt în concordanţă cu teoriile experţilor care afirmă o imposibilitate de a gestiona şi logiciza emoţiile.
  2. Cea de-a doua calea sau atitudine pe care o adoptăm este tocmai „RAŢIONALIZAREA” acestora. În acest caz noi avem o tendinţă de a gândi şi analiza situaţia, şi prin urmare de a conştientiza starea emoţională în care ne aflăm. Această atitudine vine în contradicţie cu afirmarările psihologilor amintite mai sus.
  3. Cea de-a treia şi ultima cale pe care avem tendinţa să o urmăm este „ASCUNDEREA” emoţiilor. În aceste situaţii, alegerea pe care o facem noi, de a nu exterioriza şi a nu gândi stările trăite, poate duce (în multe dintre cazuri!) la consecinţe grave. Mai mult decât atât, adesea noi nu conştientizăm însuşi faptul că trăim anumite emoţii negative, şi ajungem să ne dăm seama de existenţa acestora abia în momentul în care nu mai sunt emoţii, ci s-au transformat în stări şi sentimente, care la rândul lor ne modelează comportamentul şi, în final, personalitatea. Şi aceasta este o exteriorizare a emoţiilor noastre, însă o exteriorizare care a fost crescută în timp, ea însăşi devenind o parte componentă din caracterul şi modul nostru de viaţă.

Isabelle Filiozat, în cartea sa „Inteligenţa Inimii”, vine cu exemplul văduvei care nu plânge la moartea soţului. Acest act de autostăpânire este interpretat de oamenii din jur ca „voinţa şi puterea” de a se controla şi gestiona propriile emoţii şi trăiri.

Este corect şi bine să ne controlăm emoţiile? Sau este mai bine să ne lăsăm duşi de val şi să ne exetriorizăm complet pentru ca acestea să nu se transforme în stări permenente?

Un răspuns complet şi sigur nu poate nimeni da. Putem într-adevăr controla emoţiile sau acest control pe care credem că îl deţinem este doar o „reţinere a emoţiilor” de moment? Nu ştim. Încercăm să găsim răspunsuri şi să venim cu soluţii. Există însă şi ceva absolut cert. Că pentru fiecare problemă putem găsi un răspuns, o soluţie, putem face o alegere cât mai corectă. Însă orice alegere pe care o facem şi răspunsurile pe care le căutăm, nu sunt permanent general valabile, ele ţin de individualitatea noastră, de modul nostru de a fi, de modul în care vedem lumea, în care percepem lucrurile, în care am vrea să trăim.

Indiferent dacă strigăm în gura mare ce simţim sau stăm tăcuţi într-un colţ, emoţiile sunt acolo, noi le exteriorizăm continuu, chiar şi stăpânirea de sine este rezultatul trăirilor care ne copleşesc. Important este să ne cunoaştem pe noi înşine, să înţelegem ce ne atinge, cum se întâmplă, când suntem cuprinşi de emoţii, să găsim acel mod propriu de a ne exprima şi exterioriza, şi atunci când l-am descoperit şi l-am înţeles, să lucrăm asupra lui, îmbunătăţindu-l, transformându-l în ceva care ne va face mai buni şi, ca rezultat, care ne va ajuta să ne gestionăm propria viaţă.

În articolele care vor urma, vom alege câte o emoţie, stare, trăire, şi le vom discuta mai pe larg, vom veni cu soluţii pentru a le gestiona cât mai bine, astfel încercând să evităm consecinţele drastice (şi uneori fatale) la care pot duce acestea. Rămâneţi cu noi, să descifrăm împreună viaţa!

Dacă te simţi singur şi ai nevoie de cineva pentru a vorbi, nu ezita să iei legătura cu noi pe chat-ul anonim (îl găseşti în colţul dreapta-jos pe website-ul www.pentruviata.md). Ne poţi contacta în zilele de lucru între orele 19.00-21.00, iar specialistul nostru îţi va răspunde mereu, căci nu eşti singur!

 

Of, emoţii, emoții…