pentruviata.md Web analytics

Bună, sunt Liane, şi prin intermediul articolelor plasate aici voi încerca să te familiarizez cu unele noţiuni ce ţin de sănătatea mentală. Dacă ai unele idei şi vrei să scriu despre ele, sau dacă te interesează un anumit subiect despre care ai vrea să afli mai multe, contactează-mă – sunt deschisă oricăror idei şi sugestii!

În articolul trecut v-am povestit despre sentimentul şi emoţia de disperare, precum şi despre modalitatea de a depăşi această stare. În articolul de astăzi aş vrea să vă „aduc speranţă” în suflete. Sentimentul de speranţă pe care îl trăim cu toţii, unii mai rar, alţii mai des, este unul dintre cele mai puternice sentimente şi una dintre principalele emoţii umane.

Pe lângă conotaţiile psihologice pe care le are, speranţa a fost văzută şi înţeleasă pe parcursul istoriei în multe feluri. Aceasta este prezentă atât în mitologia greacă cât şi în cea romană, şi este subiectul de cercetare al multor studii filosofice de-a lungul secolelor.

Dintr-o perspectivă psihologică, speranţa este definită ca un sentiment, precum şi credinţă, că lucrurile vor fi mai bune. Aceasta reprezintă cunoaşterea şi recunoaşterea faptului că problemele actuale nu au o existenţă permanentă, iar viitorul este unul plin de posibilităţi şi surprize.

A avea speranţă înseamnă a întrevedea un viitor, presupune convingerea proprie de a găsi soluţii la probleme şi de a merge înainte indiferent de greutăţi şi circumstanţe. Psihologul Shane Lopez susţine că speranţa este cea care ne face să mergem înainte, deoarece „atunci când suntem entuziasmaţi de ce va urma, noi investim mult mai mult în viaţa de zi cu zi şi putem vedea dincolo de dificultăţi şi probleme”.

Există patru lucruri comune la toate persoanele care au speranţă:

  1. Viitorul va fi mai bun decât prezentul.
  2. Eu am puterea de a-l face aşa.
  3. Există multe căi pentru a-ţi atinge scopurile.
  4. Nicio cale nu este lipsită de greutăţi şi obstacole.

Când avem speranţă, aceasta nu este unica emoţie pe care o simţim. De obicei ea vine alături de entuziasm, bucurie etc. Lopez afirmă că speranţa nu este doar un entuziasm lipsit de raţiune, în care emoţiile ocupă tot spaţiul existent. Atunci când sperăm, inima noastră se uneşte armonios cu raţiunea, astfel oferindu-ne posibilitatea de a vedea un viitor mai bun în acelaşi timp în care suntem conştienţi de dificultăţile existente pentru a ajunge acolo.

Foarte mulţi dintre noi avem tendinţa de a asocia speranţa cu optimismul, uneori chiar punem semnul egalităţii între aceastea. Însă speranţa este mai mult decât atât. În timp ce optimisul este un tip de atitudine, în cele mai multe cazuri nefondat, speranţa este un nucleu comun pentru „credinţa într-un viitor mai bun” şi „acţiunea de a-l face aşa”.

Fiecare dintre noi trăieşte o emoţie de speranţă. De obicei o simţim scurt în anumite momente. Misiunea fiecăruia dintre noi este să transforme această emoţie într-un sentiment şi într-o trăire de lungă durată. Pentru a o face, trebuie să urmăm trei paşi de bază:

  1. Să identificăm şi să ne stabilim scopurile.
  2. Să găsim modalităţi şi metode de a le atinge.
  3. Să implementăm soluţiile.

Alfred Adler spunea: „Noi nu putem gândi, simţi, dori sau acţiona fără o percepţie a scopului”. Analizaţi-vă pe voi înşivă, căutaţi înauntrul vostru, descoperiţi-vă aspiraţiile, astfel stabilindu-vă scopurile şi trăind o viaţă plină de speranţă.

Dacă te simţi singur şi ai nevoie de cineva pentru a vorbi, nu ezita să iei legătura cu noi pe chat-ul anonim (îl găseşti în colţul dreapta-jos pe website-ul www.pentruviata.md). Ne poţi contacta în zilele de lucru între orele 19.00-21.00, iar specialistul nostru îţi va răspunde mereu, căci nu eşti singur!

Speranţa